Au aparut – panourile cu pungi de strans din urma noastra, a cateilor. Pungi am vazut in primele cateva zile, de atunci tot pe cele din buzunarul ei ne bazam.

Sunt aici doua chestiuni la care ma gandesc. Prima este aceea ca desi binevenit ca gest, deja din start initiativa se dovedeste doar atat: un gest. Fara fond.

Pentru ca nu sunt pungi intr-adevar, dar mai ales pentru ca, ma gandesc eu, acest gest ar fi trebuit sa fie o parte mica a unei initiative mai largi.

O initiativa cu gesturi ca - de exemplu - reglementarea situatiei cateilor fara stapan. Pentru ca dupa ei nu are cine sa stranga, ca sa nu spun si ca nu este normal ca acestia sa traiasca astfel (multi dintre cainii pe care eu i-am intalnit pe traseul meu chiar mi-au spus ca le este greu pe strazi). Un alt gest normal ar fi fost acela al instituirii unei reglementari generale de mentinere a curateniei orasului care sa il vizeze in egala masura pe trecatorul care arunca gunoi in strada si pe insotitorul de catel care nu mentine curatenia. Iar odata gandite, dezbatute la nivelul comunitatii si adoptate regulile, acestea ar trebui si implementate - nici in tari ca Germania sau Elvetia fara un sistem functional de penalizare a celor care nu respecta regulile comunitatii acestea nu sunt respectate de toata lumea.

A doua chestiune este o dilema personala. Desi recunosc ca nimeni nu este obligat sa suporte mizeria lasata in urma de noi cateii, exista si aici o serie de aspecte. Stiu ca mijlocul trotuarului si trotuarul in general sau oricare alta cale a oamenilor sau zona de relaxare si joaca nu sunt locuri in care sa fie lasata mizeria noastra. Insa se pare ca nimeni nu s-a gandit la faptul ca ce se vrea a se rezolva pe plan national cu eco-taxa pe pungile de plastic din comert, pe plan local se cam anuleaza cu pungile de plastic de strans in urma cateilor. Eu ma gandesc ca mizeria din spatele unui copac dosit intra in pamant la prima ploaie nu numai fara a afecta pamantul dar chiar imbogatindu-l (ma laud eu), in timp ce punga cu mizerie inauntru nu se topeste si in plus, pastreaza si mizeria acolo.

Totodata, nu stiu daca v-ati gandit, dar recipientele publice de gunoi (cele din strada, prinse de stalpi) in care ar ajunge pungile respective pline dupa folosire nu sunt din cele care pot fi golite prin rasturnare, ci, daca ati observat, angajatul de la salubritate trebuie sa introduca mana adanc in cosurile de gunoi si sa scoata toate mizeriile manual. Riscand deci sa rupa cu acest gest punga cu mizerie de catel. Chiar si eu spun "Beah"!

Dar tot am motiv de bucurie pentru ca iata, eu catel de Bucuresti, am ajuns la o dilema „vestica”: respectand comunitatea imediata si strangand mizeria din urma cateilor, oare nu se contribuie la un rau mai mare fata de comunitatea generala prin plasticul raspandit in mediul inconjurator?

De la nivelul meu, Bucurestiul se vede.... importand forme prea des fara fond.